văieraverb
vă-ie-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a bate, a lovi cu putere, a snopi în bătăi
„L-a văierat de l-a lăsat lat."
verb reflexiv
2a se bate, a se lupta (adesea cu înverșunare)
„Cei doi s-au văierat în curtea școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: văieră; participiu: văierat. Se folosește frecvent în registrul popular sau familiar.
Expresii și locuțiuni
a o văieri — a o lua la fugă, a o șterge (în unele regiuni)
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română veche, legată de ideea de lovire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v' și cu 'ie' după 'ă': văiera, nu 'vaiera' sau 'văera'.