urui - definiție, sinonime, exemple

DEX › urui

uruiverb

u-ru-i

Definiții

verb intranzitiv

1A produce un zgomot surd, prelung și continuu, ca un bubuit sau un vuiet (despre tunet, mașini, apă etc.).

„Tunetul uruie în depărtare."

verb intranzitiv

2A vorbi sau a murmura neîncetat, cu voce joasă și monotonă.

„Bătrânul uruia singur în colțul camerei."

Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urui). Participiul: uruit. Gerunziul: uruind. Imperfect: uruiam. Perfect simplu: uruii.

bubuivuimormăi hârâi dudui

tăcealinști

a-i urui (cuiva) în cap — a avea o durere de cap puternică, senzație de zgomot în urechi

Din latină *rugire (a răcni) sau forma onomatopeică, asemănătoare cu alte limbi romanice.

Se scrie corect: Se scrie 'urui', nu 'uruie' la infinitiv; forma corectă de persoana a III-a singular este 'uruie'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.