duduiverb
du-dui
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot surd și ritmic, asemănător bătăilor inimii sau al unui vuiet îndepărtat.
„Pământul duduia sub picioarele noastre când trecea trenul."
verb intranzitiv
2A vibra sau a răsuna puternic, adesea despre sunete joase.
„Muzica duduia în tot apartamentul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a dudui, duduiesc). Are forme de prezent: eu dudui, tu dudui, el/ea duduie, noi duduim, voi duduiți, ei/ele duduie. Participiul: duduit.
Expresii și locuțiuni
a-i dudui inima — a-i bate inima puternic, de emoție sau de efort
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul surd și repetitiv.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'u': dudui, nu 'dudui' cu un singur 'u' sau 'duduie' cu 'i' după 'e' (forma corectă la persoana a III-a singular este 'duduie', nu 'dudue').