urgisiverb
ur-gi-si
Definiții
verb tranzitiv
1a urî, a dușmăni, a privi cu ostilitate pe cineva sau ceva
„El și-a urgisit dușmanii după ce l-au trădat."
verb reflexiv
2a se urî pe sine, a se disprețui
„Se urgisește pentru greșelile făcute."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme: eu urgisesc, tu urgisești, el urgisește; participiul: urgisit. Se folosește adesea cu sensul de 'a blestema' sau 'a persecuta'.
Expresii și locuțiuni
a fi urgisit de soartă — a fi persecutat de ghinion, a avea parte de nenorociri
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la 'urgъ' (urât, dușman) sau legat de 'urgie' (blestem, urgie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 's', nu 'urgisi' cu 'j' – greșeală frecventă: 'urgiji'.