uimitoradjectiv
u-i-mi-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă uimire, mirare; extraordinar, uluitor.
„Spectacolul de artificii a fost uimitor."
adjectiv
2Care este foarte bun, remarcabil, impresionant.
„A avut o performanță uimitoare la examen."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: uimitor (masc. sg.), uimitoare (fem. sg.), uimitori (masc. pl.), uimitoare (fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a rămâne uimit — a fi extrem de surprins, a nu-și găsi cuvintele
Etimologie
Din verbul a uimi + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'u': uimitor, nu 'uimitor' cu un singur 'i' sau 'uimitor' cu 'â'.