extraordinar - definiție, sinonime, exemple

DEX › extraordinar

extraordinaradjectiv

ex-tra-or-di-nar

Definiții

adjectiv

1Care depășește obișnuitul prin calități, intensitate sau importanță; ieșit din comun, remarcabil.

„A avut o performanță extraordinară la concursul de matematică."

adjectiv

2Care este neobișnuit de mare sau de puternic; excepțional.

„A fost o furtună extraordinară, cu vânt puternic și ploi torențiale."

adverb

3În mod ieșit din comun; foarte, extrem de.

„M-am distrat extraordinar la petrecere."

Gen

masculin/feminin

Număr

singular

Plural

extraordinari (masc.), extraordinare (fem.)

Articulat

extraordinarul (masc. sg.), extraordinara (fem. sg.)

Adjectiv cu patru forme flexionare: extraordinar, extraordinară, extraordinari, extraordinare. Ca adverb, este invariabil.

obișnuitcomun banal mediocru

în mod extraordinar — într-un mod excepțional, ieșit din comun

Din franceză extraordinaire, latină extraordinarius (ieșit din rândul obișnuit).

Se scrie corect: Se scrie cu 'x' și 'a' după 'r': extraordinar, nu 'extraordinar' cu 'cs' sau 'extraordinar' cu 'e' în loc de 'a'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.