plictisitoradjectiv
plic-ti-si-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă plictiseală, care nu prezintă interes sau nu oferă distracție.
„Filmul a fost atât de plictisitor încât am adormit în primele zece minute."
adjectiv
2Care este monoton, lipsit de varietate sau de acțiune.
„Drumul până la bunici este plictisitor, pentru că nu vezi decât câmpuri."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: plictisitor (masc. sg.), plictisitoare (fem. sg.), plictisitori (masc. pl.), plictisitoare (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi plictisitor de moarte — a fi extrem de plictisitor, insuportabil de monoton
Etimologie
Din verbul a plictisi + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'c': plictisitor, nu 'plichtisitor' sau 'plictisitor' cu 'c' singur.