țuțuia - definiție, sinonime, exemple

DEX › țuțuia

țuțuiaverb

țu-țu-ia

Definiții

verb tranzitiv

1A legăna un copil în brațe sau în leagăn, cântându-i un cântec de leagăn, pentru a-l adormi.

„Mama îl țuțuia pe bebeluș până a adormit."

verb tranzitiv

2A mângâia, a alinta pe cineva, de obicei un copil, pentru a-l liniști.

„Bunica o țuțuia pe fetiță când plângea."

Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a III-a singular la imperfect. Infinitiv: a țuțui. Participiu: țuțuit. Gerunziu: țuțuind.

trezi supăra

a țuțui pe cineva — a alinta sau a legăna pe cineva, de obicei un copil

Formă onomatopeică, probabil din rădăcina 'țuț' care imită sunetul folosit pentru a alina copiii.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la început și cu 'u' după 'ț': țuțuia. Nu confunda cu 'țâțâia' (a scoate sunete de țâțâit).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.