turburaverb
tur-bu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A tulbura liniștea, ordinea sau claritatea a ceva; a agita, a zăpăci.
„Furtuna a turburat apele lacului."
verb tranzitiv
2A provoca neliniște sau frământare sufletească; a tulbura.
„Vestea l-a turburat profund."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu turbur, tu turburi, el turbură; conjunctiv prezent: să turbur, să turburi, să turbure. Participiu: turburat.
Expresii și locuțiuni
a-și turbura mintea — a-și pierde claritatea gândirii, a deveni confuz
Etimologie
Din latină turbulare, prin intermediul formei populare turbura.
Se scrie corect: Se scrie turbura, nu turbură (forma de indicativ prezent, persoana a III-a, este el/ea turbură). Atenție la diacritice: turbura (infinitiv) vs. turbură (verb conjugat).