turbaverb
tur-ba
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să-și piardă cumpătul, a enerva puternic, a scoate din sărite.
„Nu-l mai turba cu întrebările tale!"
verb reflexiv
2A-și pierde cumpătul, a se enerva foarte tare, a se agita.
„S-a turba de furie când a aflat vestea."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent: turbează. Participiul: turbat. Imperfect: turbam, turbai, turba, turbam, turbați, turbau.
Expresii și locuțiuni
a turba de furie — a se enerva extrem de tare, a-și pierde controlul
Etimologie
Din latină *turbare, derivat din turba (zarvă, învălmășeală).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'turba' cu 'o' (greșit: torba). Atenție la diacritice: nu se folosesc, dar se pronunță 'u' scurt.