troieniverb
tro-ie-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A umple sau a acoperi cu zăpadă mare, a îngropa sub zăpadă.
„Viscolul a troienit drumurile din județ."
verb reflexiv
2A se umple de zăpadă, a fi acoperit de nămeți.
„Satele s-au troienit peste noapte."
Gramatică
Număr
plural (forma de infinitiv: a troieni)
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular: troienește; participiu: troienit. Se folosește frecvent cu referire la zăpadă și viscol.
Expresii și locuțiuni
a fi troienit de zăpadă — a fi complet acoperit de zăpadă, imposibil de străbătut
Etimologie
Din slavă (veche) *trojiti sau din bulgară troja, legat de noțiunea de 'a umple'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'o': troieni, nu 'troini'. Atenție la diacritice: troiéni (cu accent pe 'e' la infinitiv lung).