Definiții
verb tranzitiv
1A pune ceva deasupra unui lucru, pentru a-l ascunde, proteja sau închide.
„Am acoperit mâncarea cu un capac ca să nu se răcească."
verb tranzitiv
2A înveli sau a îmbrăca o suprafață cu un strat de material.
„Zăpada a acoperit întregul sat."
verb tranzitiv
3A plăti o datorie sau a compensa o cheltuială.
„Veniturile lunare acoperă toate cheltuielile familiei."
verb reflexiv
4A se înveli sau a se ascunde (despre persoane sau lucruri).
„S-a acoperit cu o pătură groasă pentru că îi era frig."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, formează perfectul simplu: acoperii, acoperiră; participiul: acoperit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am acoperit.
Expresii și locuțiuni
a acoperi cu glorie — a aduce faimă sau onoare cuiva
a-și acoperi urmele — a ascunde dovezi sau fapte compromițătoare