îngropaverb
în-gro-pa
Definiții
verb tranzitiv
1A pune un corp neînsuflețit în pământ, de obicei cu ritualuri funerare; a înmormânta.
„Au îngropat bunicul în cimitirul satului."
verb tranzitiv
2A ascunde ceva sub pământ sau sub alt material; a acoperi cu pământ.
„Grădinarul a îngropat semințele în pământ."
verb tranzitiv figurat
3A face să dispară, a da uitării sau a distruge (idei, sentimente, proiecte).
„Au îngropat proiectul după multe discuții."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent, indicativ. Infinitiv: a îngropa. Participiu: îngropat. Gerunziu: îngropând. Conjugare: eu îngrop, tu îngropi, el/ea îngroapă, noi îngropăm, voi îngropați, ei/ele îngroapă. Imperfect: îngropam. Perfect simplu: îngropai. Mai mult ca perfect: îngropasem.
Expresii și locuțiuni
a îngropa securea războiului — a face pace, a pune capăt conflictelor
a îngropa talentul — a nu folosi un talent, a-l lăsa nevalorificat
Etimologie
Din latină *ingropare, derivat din groapă.
Se scrie corect: Se scrie cu â și cu un singur p: îngropa. Nu confunda cu 'îngropă' (forma de persoana a III-a singular).