trituraverb
tri-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A mărunți, a sfărâma sau a pisa o substanță solidă, de obicei cu ajutorul unui mojar sau al unei mașini speciale.
„Farmacistul a triturat plantele pentru a obține pulberea necesară."
verb tranzitiv (figurat)
2A analiza sau a discuta în detaliu, uneori excesiv, un subiect sau o problemă.
„Profesorul a triturat subiectul până când toți elevii au înțeles."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: triturat. Gerunziu: triturând. Imperfect: trituram. Perfect simplu: triturai.
Expresii și locuțiuni
a tritura problema — a analiza o problemă în cele mai mici detalii, adesea în mod obsesiv
Etimologie
Din franceză triturer, latină triturare, de la tritura (acțiunea de a treiera).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't' și cu un singur 'r': tritura, nu 'tritura' cu 'rr' sau 'tritura' cu 'i' după 'u'.