tovărîverb
to-vă-rî
Definiții
verb tranzitiv
1a însoți pe cineva, a fi tovarăș cu cineva; a însoți, a acompania
„El o tovărăște pe sora lui la școală."
verb reflexiv
2a se împrieteni, a se asocia cu cineva
„S-a tovărît cu colegii de echipă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu tovărăsc, tu tovărăști, el tovărăște; participiul: tovărît; gerunziul: tovărind.
Expresii și locuțiuni
a se tovărî cu cineva — a se împrieteni, a se asocia cu cineva
Etimologie
Din slavă tovariti, de la tovarăș.
Se scrie corect: Se scrie cu â după v, nu cu î: tovărî, nu tovîrî. Atenție la forma de participiu: tovărît.