Definiții
verb tranzitiv
1A merge sau a fi împreună cu cineva, a însoți pe cineva într-o călătorie sau la o activitate.
„Mama m-a acompaniat la școală în prima zi."
verb tranzitiv
2A susține un solist sau un instrumentist cu un instrument muzical, executând acompaniamentul.
„Profesorul a acompaniat-o la pian pe eleva care cânta la vioară."
verb tranzitiv
3A fi însoțit de ceva, a avea ceva ca efect sau ca element adiacent.
„Ploaia a fost acompaniată de tunete și fulgere."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -ia. La indicativ prezent: eu acompaniez, tu acompaniezi, el/ea acompaniază. La perfect compus: am acompaniat. Participiul: acompaniat.