Definiții
verb tranzitiv
1a merge sau a se afla împreună cu cineva, a fi alături de cineva într-o deplasare
„Mama m-a însoțit la școală în prima zi."
verb tranzitiv
2a fi atașat sau a veni împreună cu ceva, a fi parte dintr-un ansamblu
„Documentul este însoțit de o scrisoare de intenție."
verb reflexiv
3a se asocia cu cineva, a-și face un tovarăș
„S-a însoțit cu un coleg de drum pentru că îi era frică să meargă singur."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Conjugare: eu însoțesc, tu însoțești, el/ea însoțește, noi însoțim, voi însoțiți, ei/ele însoțesc. Participiul: însoțit. Gerunziul: însoțind.