țingăniverb
țin-gă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a produce un sunet metalic, subțire și prelung, asemănător unui clinchet; a zornăi
„Clopoțeii țingăneau în vânt."
verb intranzitiv
2a suna prelung și subțire, ca un clopoțel
„Telefonul a țingănit de câteva ori."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă: a țingăni. Participiu: țingănit. Gerunziu: țingănind.
Expresii și locuțiuni
a-i țingăni cuiva în urechi — a auzi un sunet persistent și neplăcut, adesea din cauza unei boli sau oboseli
Etimologie
Formă onomatopeică, creată prin imitarea sunetului metalic.
Se scrie corect: Se scrie cu â după g, nu cu î: țingăni, nu țingîni. Atenție la diacritice: ț, ă.