clincăniverb
clin-că-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet metalic, asemănător cu cel al unor obiecte de metal care se lovesc ușor; a zăngăni.
„Cheile clincăneau în buzunarul lui."
verb tranzitiv
2A face să producă un astfel de sunet, lovind ușor un obiect metalic sau de sticlă.
„Clincănea paharele pentru a atrage atenția."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu clincănesc, tu clincănești, el/ea clincănește. Participiul: clincănit. Gerunziu: clincănind.
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând sunetul metalic.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: clincăni, nu clincîni. Atenție la diacritice: clincăni, nu clincani.