ticluiverb
ti-clui
Definiții
verb tranzitiv
1A alcătui, a compune sau a pregăti ceva cu grijă și ingeniozitate, adesea cu o conotație de iscusință sau șiretenie.
„El a ticluit un plan ingenios pentru a câștiga concursul."
verb tranzitiv
2A născoci, a inventa sau a scorni ceva (o poveste, o scuză) cu scopul de a induce în eroare.
„Copilul a ticluit o scuză ca să nu fie certat."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu ticlui, tu ticluiești, el ticluiește, noi ticluim, voi ticluiți, ei ticluiesc. Participiu: ticluit. Gerunziu: ticluind.
Expresii și locuțiuni
a ticlui o minciună — a inventa o minciună, a spune o neadevăr cu intenție
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din limba română, cu influențe din limbile slave sau din turcă, dar etimologia exactă este incertă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't' și cu 'ui' la final: ticlui. Atenție să nu confundați cu 'ticlui' (greșit) sau 'ticlui' (cu altă formă).