Definiții
verb tranzitiv
1a desface ceva țesut sau împletit, fir cu fir; a descoase
„A destrămat puloverul ca să refacă un altul."
verb reflexiv
2a se desface în fire, a se rupe (despre țesături, împletituri)
„Țesătura veche se destramă ușor."
verb reflexiv
3figurat: a se risipi, a dispărea treptat (despre visuri, iluzii, relații)
„Visul lui de a deveni actor s-a destrămat după primul eșec."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu destrăm, tu destrami, el destramă, noi destrămăm, voi destrămați, ei destramă. Participiul: destrămat. Gerunziul: destrămând.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'str': destrăma, nu 'destrama'. Atenție la diacritice: destrămare, destrămat.