țâțâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › țâțâi

țâțâiverb

țâ-țâi

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete ascuțite și subțiri, întretăiate, asemănătoare cu ale țânțarilor sau ale unor păsări mici.

„Țânțarii țâțâie toată noaptea lângă ureche."

verb intranzitiv

2A vorbi cu o voce subțire, pițigăiată, într-un mod enervant sau plângăcios.

„Copilul țâțâie când vrea să obțină ceva."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu țâțâi, tu țâțâi, el țâțâie, noi țâțâim, voi țâțâiți, ei țâțâie. Participiul: țâțâit.

tăcea mormăibubui

Formă onomatopeică, creată prin repetarea sunetului 'țâ'.

Se scrie corect: Se scrie cu â și cu î: țâțâi. Nu confunda cu 'țârâi' (sunet de greier) sau 'țâcâi'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.