tânguitoradjectiv
tân-gu-i-tor
Definiții
adjectiv
1Care exprimă sau provoacă tristețe, jale; care se tânguiește, plângător.
„Auzise un cântec tânguitor venind dinspre pădure."
adjectiv
2Care are un ton jalnic, melancolic, de bocet.
„Vântul bătea cu un sunet tânguitor prin crengile goale."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: tânguitoare, plural: tânguitoare.
Expresii și locuțiuni
cântec tânguitor — cântec trist, de jale
Etimologie
Din verbul a tângui + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: tânguitor, nu tînguitor. Atenție la grupul 'gu' – nu se desparte la capăt de rând.