melancolicadjectiv
me-lan-co-lic
Definiții
adjectiv
1Care este cufundat în melancolie, trist și gânditor; care exprimă melancolie.
„După plecarea prietenului, a devenit melancolic și tăcut."
adjectiv
2Care inspiră melancolie, care produce o stare de tristețe dulceagă.
„Muzica melancolică a pianului umplea camera."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: melancolică, plural feminin: melancolice.
Expresii și locuțiuni
a fi melancolic din fire — a avea o predispoziție spre tristețe și reflecție
Etimologie
Din franceză mélancolique, latină melancholicus, greacă melancholikos.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'l': melancolic, nu 'melanholik' sau 'melancolic' cu 'h'.