fericitadjectiv
fe-ri-cit
Definiții
adjectiv
1Care simte bucurie, satisfacție sau mulțumire; care este plin de veselie.
„Este foarte fericit că a luat nota 10 la matematică."
adjectiv
2Care aduce noroc sau este prielnic; favorabil.
„A fost o alegere fericită să plecăm mai devreme."
adjectiv
3Care exprimă bucurie sau satisfacție.
„Avea un zâmbet fericit pe chip."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: fericită, plural: fericite. Grade de comparație: mai fericit, cel mai fericit.
Sinonime
bucurosveselmulțumitîncântatnorocos
Expresii și locuțiuni
a fi fericit ca un copil — a fi extrem de bucuros, plin de entuziasm
a avea o mână fericită — a avea noroc în ceea ce întreprinde
Etimologie
Din latină felix, felicis, prin intermediul formei populare *felicitu.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'f', nu 'firicit'. Atenție la diacritice: 'fericit' cu 'ă' la feminin: 'fericită'.