bucurosadjectiv
bu-cu-ros
Definiții
adjectiv
1Care simte bucurie, veselie; mulțumit, fericit.
„Era bucuros că și-a văzut prietenii după mult timp."
adjectiv
2Care exprimă bucurie; vesel, zâmbitor.
„Avea o față bucuroasă la petrecere."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: bucuroasă; plural feminin: bucuroase.
Expresii și locuțiuni
a fi bucuros de ceva — a se bucura pentru un lucru sau o situație
cu inima bucuroasă — cu plăcere, cu bucurie
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'băkurov' sau din română veche, derivat din 'bucurie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'o' după 'c': bucuros, nu 'bucuros' cu 'â' sau 'bucuros' cu 'u' în loc de 'o'.