plângătoradjectiv
plân-gă-tor
Definiții
adjectiv
1Care plânge sau care are tendința de a plânge; care exprimă tristețe sau durere.
„Copilul plângător a fost mângâiat de mamă."
adjectiv
2Care are un sunet sau o expresie asemănătoare plânsului, jalnic.
„Vântul scotea un sunet plângător prin crăpături."
Gramatică
Adjectiv cu forme flexionare: plângător, plângătoare, plângători, plângătoare. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi plângător — a avea tendința de a plânge ușor, a fi sensibil
Etimologie
Din verbul a plânge + sufixul -ător.
Se scrie corect: Se scrie cu â după pl, nu cu î: plângător, nu plîngător. Atenție la diacritice: â și ă.