tânguiosadjectiv
tân-gu-ios
Definiții
adjectiv
1Care exprimă sau provoacă tristețe, jale; plângător, jalnic.
„Cântecul tânguios al ciobanului răsuna în vale."
adjectiv
2Care se plânge mereu, care se tânguiește; lamentabil.
„Era un bătrân tânguios, mereu nemulțumit de soartă."
Gramatică
Adjectiv cu patru forme flexionare: tânguios (masc. sg.), tânguioasă (fem. sg.), tânguioși (masc. pl.), tânguioase (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
glas tânguios — voce tristă, care exprimă durere sau jale
Etimologie
Din verbul a tângui + sufixul -os, de origine slavă (tǫga, 'durere, jale').
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: tânguios, nu tînguios. Atenție la diacritice: â și ă.