tălălău - definiție, sinonime, exemple

DEX › tălălău

tălălăusubstantiv

tă-lă-lău

Definiții

substantiv neutru

1Persoană care umblă fără rost, leneșă, care pierde vremea; pierde-vară.

„Nu mai fi atâta tălălău și ajută la treburile casei."

substantiv neutru

2Om care vorbește mult și fără noimă, flecar.

„La ședință, un tălălău a vorbit o oră fără să spună nimic important."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

tălălăi

Articulat

tălălăul

Se folosește adesea cu sens peiorativ. Pluralul este tălălăi, iar forma articulată la singular este tălălăul.

flecarpierde-varătrântorleneș vorbăreț

a umbla ca un tălălău — a umbla fără scop, a pierde timpul

Probabil formație onomatopeică, de la sunetul „tălălău” care sugerează vorbărie fără sens sau umblet fără scop.

Se scrie corect: Se scrie cu ă la început și la mijloc: tă-lă-lău. Nu confunda cu „tălălău” (cu â) – forma corectă este cu ă.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.