vorbărețadjectiv
vor-bă-reț
Definiții
adjectiv
1Care vorbește mult, cu ușurință și de obicei cu plăcere; vorbăreț.
„Colegul meu de bancă este foarte vorbăreț și ne povestește mereu întâmplări amuzante."
adjectiv
2Care este plin de viață și de veselie în vorbire, comunicativ.
„Bunica mea este o femeie vorbăreață și îi place să stea de vorbă cu toată lumea."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: vorbăreață, plural feminin: vorbărețe. Grad comparativ: mai vorbăreț, superlativ: cel mai vorbăreț.
Expresii și locuțiuni
a fi vorbăreț ca o coțofană — a vorbi neîncetat, a fi foarte vorbăreț
Etimologie
Din verbul a vorbi + sufixul -ăreț, de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: vorbăreț, nu vorbaret. Atenție la diacritice: ă și â.