trântorsubstantiv
trân-tor
Definiții
substantiv masculin
1Masculul albinei, care nu lucrează și este întreținut de lucrătoare; prin extensie, persoană care trăiește din munca altora, leneșă.
„Trântorii sunt alungați din stup toamna."
substantiv masculin
2Persoană leneșă, parazită, care nu face nimic util.
„Nu mai fi trântor și ajută la treburile casei!"
Gramatică
Pluralul este trântori, iar articulat hotărât singular este trântorul. Se folosește și cu sens figurat pentru a desemna o persoană leneșă.
Expresii și locuțiuni
a fi un trântor — a fi foarte leneș, a nu face nimic util
Etimologie
Din latină *tardator, -oris, prin intermediul grecescului *thrantor sau direct din latină, cu sensul de 'întârziat, leneș'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: trântor, nu trîntor. Atenție la diacritice: trântor, nu trantor.