treabăsubstantiv
trea-bă
Definiții
substantiv feminin
1Activitate, muncă sau ocupație pe care o face cineva; treburi casnice, de serviciu etc.
„Am multă treabă la birou astăzi."
substantiv feminin
2Problemă, afacere sau chestiune care privește pe cineva.
„Nu te amesteca în treaba mea!"
substantiv feminin
3Stare de lucruri, situație; faptă, acțiune.
„Ce treabă frumoasă ai făcut la școală!"
Gramatică
Forma articulată hotărât: treaba. Pluralul: treburi (articulat: treburile). Se folosește și cu sensul de 'ocupație'.
Expresii și locuțiuni
a-și vedea de treabă — a se ocupa de propriile activități, fără să se amestece în ale altora
a face treabă bună — a lucra eficient și corect
a avea treabă cu cineva — a avea o problemă sau o discuție cu cineva
Etimologie
Din slavă (treba), însemnând 'sacrificiu, nevoie'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' după 't', nu 'treabă' cu 'ia' (greșit: 'triabă'). Atenție la diacritice: 'treabă' cu ă final.