tălălăiverb
tă-lă-lăi
Definiții
verb tranzitiv
1A cânta sau a fredona o melodie fără cuvinte, folosind silabe ritmice precum 'tălălă'.
„Bunicul tălălăia un cântec vechi în timp ce lucra în grădină."
verb intranzitiv
2A umbla fără scop, a hoinări, a pierde vremea.
„Copiii tălălăiau pe stradă în loc să-și facă temele."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu tălălăiesc, tu tălălăiești, el tălălăiește, noi tălălăim, voi tălălăiți, ei tălălăiesc. Participiul: tălălăit. Gerunziul: tălălăind.
Expresii și locuțiuni
a tălălăi cuiva — a amăgi pe cineva cu vorbe, a duce cu vorba
Etimologie
Formație onomatopeică, de la interjecția 'tălălă' care imită un cântec sau un ritm.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't' și cu 'â' la final, nu 'tălălai' sau 'tălălăi' cu 'i' simplu la final.