staverb
sta
Definiții
verb intranzitiv
1A se afla într-o poziție verticală, sprijinit pe picioare, fără a se mișca; a fi în picioare.
„Stă în fața casei și așteaptă autobuzul."
verb intranzitiv
2A rămâne într-un loc, a nu pleca; a se afla undeva o perioadă de timp.
„Am stat acasă toată ziua pentru că a plouat."
verb intranzitiv
3A locui, a-și avea reședința (într-un loc).
„El stă în București de cinci ani."
verb intranzitiv
4A se afla într-o anumită stare sau situație; a rămâne într-o anumită condiție.
„Stă liniștit, nu te agita!"
Gramatică
Verb de conjugarea I (tipul a sta). Conjugare: eu stau, tu stai, el/ea stă, noi stăm, voi stați, ei/ele stau. Participiu: stat. Gerunziu: stând. Imperfect: stăteam. Perfect simplu: stătui (rar), mai des stăteam. Are forme neregulate la prezent.
Expresii și locuțiuni
a sta cu mâinile în sân — a nu face nimic, a fi leneș
a sta pe gânduri — a reflecta, a medita
a-i sta bine — a fi potrivit, a se cuveni
a sta la taifas — a sta de vorbă, a discuta prietenește
Etimologie
Din latină *stare, din latină clasică stare (a sta în picioare).
Se scrie corect: Se scrie 'sta', nu 'stă' la infinitiv. Forma 'stă' este doar persoana a III-a singular la prezent.