munciverb
mun-ci
Definiții
verb intranzitiv
1A depune efort fizic sau intelectual pentru a realiza ceva; a lucra.
„El muncește din greu ca să-și întrețină familia."
verb tranzitiv
2A lucra pământul, a cultiva.
„Țăranii muncesc ogorul primăvara."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a III-a singular: muncește; participiu: muncit; gerunziu: muncind.
Expresii și locuțiuni
a munci ca un rob — a munci foarte mult, fără întrerupere
a munci pe brânci — a depune efort maxim
Etimologie
Din slavă mǫčiti (a chinui, a tortura), cu sensul inițial de a se strădui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'i' la final, nu 'muncii' (forma de infinitiv lung este 'muncire'). Atenție la diacritice: 'munci' cu 'i' scurt.