șușuiverb
șu-șui
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet lin, ca o adiere de vânt sau ca o șoaptă; a vorbi în șoaptă, a șopti.
„Vântul șușuia printre frunze."
verb intranzitiv
2A vorbi încet, în șoaptă, cuiva, de obicei pentru a transmite un secret sau o informație discretă.
„Ea îi șușuia ceva la ureche."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv. Forme: eu șușuiesc, tu șușuiești, el/ea șușuiește, noi șușuim, voi șușuiți, ei/ele șușuiesc. Participiu: șușuit.
Expresii și locuțiuni
a șușui cuiva ceva la ureche — a spune cuiva un secret în șoaptă
Etimologie
Formă onomatopeică, imitând sunetul șoaptelor sau al foșnetului.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și 'ș' în interior, nu 'sușui' sau 'șușui' cu 'i' dublu greșit. Atenție la diacritice: șușui, nu 'susui'.