sugrumaverb
su-gru-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A strânge pe cineva de gât pentru a-l împiedica să respire, cauzând moartea sau pierderea cunoștinței.
„Banditul a încercat să sugrume victima, dar poliția a intervenit la timp."
verb reflexiv
2A se strânge singur de gât sau a se sufoca.
„În vis, i se părea că se sugrumă cu propriile mâini."
verb tranzitiv (figurat)
3A suprima, a înăbuși un sentiment, o manifestare sau o libertate.
„Dictatorul a sugrumat orice formă de protest în țară."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu sugrum, tu sugrumi, el/ea sugrumă, noi sugrumăm, voi sugrumați, ei/ele sugrumă. Participiul trecut: sugrumat. Gerunziu: sugrumând.
Expresii și locuțiuni
a sugruma în fașă — a opri ceva de la început, a împiedica dezvoltarea unei inițiative
Etimologie
Din slavă veche *sugrumiti, probabil prin intermediul bulgărească sau sârbă, cu sensul de 'a strânge'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'g': sugruma, nu 'sugruma' cu 'â'. Atenție la diacritice: 'sugrumă' cu 'ă' la persoana a III-a singular.