respiraverb
res-pi-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A absorbi și a elimina aerul prin plămâni, în mod natural și continuu, pentru a trăi.
„Toate ființele vii respiră pentru a supraviețui."
verb intranzitiv
2A avea o pauză, a se odihni, a-și reveni după un efort sau o emoție.
„După alergare, a stat câteva minute să respire."
verb tranzitiv
3A inspira și expira un gaz, în special aer, într-un mod conștient sau pentru a testa ceva.
„Medicul i-a cerut să respire adânc în timpul consultației."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu respir, tu respiri, el/ea respiră, noi respirăm, voi respirați, ei/ele respiră. Participiu: respirat. Gerunziu: respirând.
Expresii și locuțiuni
a respira ușurat — a scăpa de o grijă, a se liniști după o tensiune
a nu avea aer de respirat — a fi într-o situație sufocantă, fără libertate
Etimologie
Din latină respirare, format din re- (din nou) + spirare (a sufla).
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'p', nu 'respira' cu 'z' (greseală frecventă: 'rezpira'). Atenție la diacritice: 'respiră' cu ă la persoana a III-a singular.