strangulaverb
stran-gu-la
Definiții
verb tranzitiv
1A ucide pe cineva prin comprimarea gâtului, împiedicând respirația; a sugruma.
„Călăul a strangulat victima cu o frânghie."
verb tranzitiv
2A comprima puternic un organ sau un vas de sânge, întrerupând circulația.
„Hernia poate strangula intestinul și necesită intervenție chirurgicală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular la prezent, indicativ. Infinitiv: a strangula. Participiu: strangulat. Gerunziu: strangulând.
Etimologie
Din franceză stranguler, latină strangulare, din greacă strangulân.
Se scrie corect: Se scrie cu 'str' la început și cu 'u' după 'g': strangula, nu 'stranghula' sau 'strangula' cu 'ă'.