Definiții
verb tranzitiv
1A suprima sau a opri cu greu o manifestare, un sentiment sau o acțiune; a reprima.
„A înăbușit un râs în timpul orei."
verb tranzitiv
2A stinge un foc acoperindu-l cu ceva care îl lipsește de aer.
„Au înăbușit focul cu nisip."
verb reflexiv
3A simți o senzație de sufocare, de lipsă de aer, de obicei din cauza căldurii sau a unui spațiu închis.
„Mă înăbuș în camera asta fără geamuri."
Expresii și locuțiuni
a-și înăbuși sentimentele — a nu-și arăta emoțiile, a le ține ascunse
a înăbuși o revoltă — a reprima violent o mișcare de protest