Definiții
verb tranzitiv
1A împiedica pe cineva să respire, prin comprimarea gâtului sau prin acoperirea căilor respiratorii; a sugruma.
„Atacatorul a încercat să-și sufoce victima."
verb reflexiv
2A-și împiedica propria respirație, a se sufoca (din cauza fumului, a gazelor etc.).
„Ne-am sufocat de fumul din cameră."
verb tranzitiv (figurat)
3A copleși, a apăsa sufletește; a face pe cineva să se simtă înăbușit.
„Tristețea îl sufoca."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular, perfect simplu: sufocă. Participiul: sufocat. Imperativ: sufocă (tu), sufocați (voi).