ștrofăluiverb
ștro-fă-lui
Definiții
verb tranzitiv
1A bate, a lovi pe cineva cu palma sau cu un obiect, de obicei ca pedeapsă.
„L-a ștrofăluit pe băiat pentru că a mințit."
verb tranzitiv
2A freca, a curăța energic ceva (adesea cu o cârpă sau cu o perie).
„A ștrofăluit podeaua până a strălucit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu ștrofălui, tu ștrofălui, el ștrofăluiește. Participiul: ștrofăluit.
Expresii și locuțiuni
a ștrofălui pe cineva — a bate pe cineva, a-i trage o bătaie
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română populară, legat de „ștrofă” (lovitură) sau de „a stropși”.
Se scrie corect: Se scrie cu „ș” la început și cu „ă” după „t”, nu „ștrofalui” sau „ștrofălui” cu „i” în loc de „ă”.