șontorogiverb
șon-to-ro-gi
Definiții
verb tranzitiv
1A strica, a deteriora sau a face să nu mai funcționeze corect un obiect, de obicei prin folosire necorespunzătoare sau prin lovituri.
„Nu mai șontorogi jucăria, că se strică de tot!"
verb reflexiv
2A se strica, a se deteriora, a deveni nefuncțional.
„Mașina s-a șontorogit după atâția ani de folosință."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu forme neregulate la prezent: eu șontorogesc, tu șontorogești, el șontorogește. Participiul: șontorogit.
Expresii și locuțiuni
a o șontorogi — a strica ceva, a face o prostie
Etimologie
Derivat din adjectivul 'șontorog' (care șchiopătează, stricat), de origine expresivă, probabil din zona balcanică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' inițial și cu 'o' după 'ș', nu 'șontorogi' cu 'â' sau 'șontorogi' cu 'i' dublu. Atenție la grupul 'gi' final, nu 'ge'.