întrețineverb
în-tre-ți-ne
Definiții
verb tranzitiv
1A menține ceva în bună stare, a avea grijă de ceva pentru a nu se deteriora.
„El își întreține bicicleta în fiecare săptămână."
verb tranzitiv
2A asigura cuiva cele necesare traiului, a susține material pe cineva.
„Părinții își întrețin copiii până termină studiile."
verb tranzitiv
3A menține o stare, o atmosferă sau o conversație.
„Ea întreține o discuție plăcută cu oaspeții."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, la infinitiv lung: întreținere. Participiul: întreținut. Conjugare: eu întrețin, tu întreții, el/ea întreține, noi întreținem, voi întrețineți, ei/ele întrețin.
Expresii și locuțiuni
a întreține o conversație — a menține vie o discuție, a o face interesantă
a se întreține cu cineva — a sta de vorbă cu cineva, a discuta
Etimologie
Din latină intertenere (a ține între), prin intermediul francezului entretenir.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t: întreține, nu 'intretine' sau 'întreține' (greșit: 'întreține' cu â este corect, dar atenție la cratimă: nu se pune cratimă între 'între' și 'ține' în forma verbului).