smintiverb
smin-ti
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să-și piardă mințile, a înnebuni; a zăpăci, a tulbura rațiunea cuiva.
„Suferințele l-au smintit pe bietul om."
verb reflexiv
2a-și pierde mințile, a înnebuni; a acționa irațional.
„S-a smintit de tot după ce a pierdut totul."
Gramatică
Conjugare: verb de conjugarea a IV-a, forme: eu smintesc, tu smintești, el smintește, noi smintim, voi smintiți, ei smintesc. Participiu: smintit.
Expresii și locuțiuni
a o sminti — a acționa într-un mod nebunesc, a face prostii.
Etimologie
Din slavă veche *sъmęsti* (a tulbura), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: 'sminti', nu 'sminți' (cu â). Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el smintește'.