sfârticaverb
sfâr-ti-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a rupe sau a sfâșia în bucăți mici, a face bucăți
„Nu sfârtica hârtia, o poți folosi în continuare."
verb reflexiv
2a se rupe în bucăți mici, a se face bucăți
„Pâinea veche se sfârtică ușor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ica. Forme: eu sfârtic, tu sfârtici, el sfârtică, noi sfârticăm, voi sfârticați, ei sfârtică. Participiul: sfârticat.
Expresii și locuțiuni
a sfârtica cuvintele — a vorbi rar, despărțind silabele sau cuvintele în mod exagerat
Etimologie
Derivat din 'sfârteca' (variantă a lui 'sfârtica'), probabil de origine expresivă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'sfâr-', nu cu 'î' sau 'a'. Greșeală frecventă: 'sfartica' sau 'sfîrtica'.