Definiții
verb tranzitiv
1a sfâșia, a desface în bucăți ceva printr-o tragere sau smulgere
„Nu rupe hârtia, folosește foarfeca."
verb tranzitiv
2a smulge o parte dintr-un întreg, a desprinde
„A rupt o floare din grădină."
verb tranzitiv
3a întrerupe brusc o legătură, o relație sau o activitate
„Au rupt prietenia după o ceartă."
verb reflexiv
4a se despărți, a se rupe în bucăți (despre obiecte)
„S-a rupt coarda de la chitară."
Gramatică
Plural
rupem (indicativ prezent, persoana 1 plural)
Verb de conjugarea a III-a. Conjugare: eu rup, tu rupi, el/ea rupe, noi rupem, voi rupeți, ei/ele rup. Participiu: rupt. Gerunziu: rupând.
Expresii și locuțiuni
a rupe gura lumii — a face senzație, a stârni multă discuție
a rupe (pe cineva) în bătaie — a bate foarte tare
a rupe tăcerea — a vorbi după o perioadă de liniște
Se scrie corect: Se scrie 'rupe', nu 'ruppe' sau 'rupe' cu alte forme greșite. Atenție la conjugare: 'el rupe', nu 'el rupă'.