sfârtecaverb
sfâr-te-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a rupe în bucăți, a sfâșia cu violență
„Lupii au sfârtecat oaia."
verb tranzitiv
2a chinui, a tortura fizic sau moral
„Remușcările îl sfârtecau."
Gramatică
verb de conjugarea I, participiul: sfârtecat, gerunziu: sfârtecând
Expresii și locuțiuni
a sfârteca pe cineva în bucăți — a distruge complet, a face bucăți
Etimologie
din slavă (veche) sŭtrŭgati sau din latină *exfracticare
Se scrie corect: Se scrie cu â (sfârteca), nu cu î. Atenție la forma de persoana a III-a: el sfârtecă.