lipiverb
li-pi
Definiții
verb tranzitiv
1A fixa sau a atașa un obiect de altul cu ajutorul unei substanțe adezive (clei, lipici) sau prin presiune.
„Am lipit afișul pe perete cu scotch."
verb tranzitiv
2A uni strâns două suprafețe sau părți, făcându-le să adere una de cealaltă.
„Bucățile de ceramică s-au lipit perfect după ce am folosit lipici special."
verb reflexiv
3A se atașa de cineva sau de ceva, a rămâne agățat de ceva.
„Hârtia s-a lipit de mâna udă."
verb intranzitiv
4A se prinde bine, a adera (despre substanțe sau materiale).
„Această vopsea nu lipește pe plastic."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Conjugare: eu lipesc, tu lipești, el/ea lipește, noi lipim, voi lipiți, ei/ele lipesc. Participiul: lipit. Gerunziu: lipind. Imperativ: lipește (tu), lipiți (voi).
Expresii și locuțiuni
a-i lipi cuiva o palmă — a da cuiva o palmă, a lovi pe cineva peste obraz
a se lipi de cineva — a nu se despărți de cineva, a fi mereu în preajma cuiva
a lipi ochii de ceva — a privi cu atenție, a se uita fix la ceva
Etimologie
Din slavă veche *lipiti, înrudit cu rusă лепить (lepit') și poloneză lepić.
Se scrie corect: Se scrie lipi, nu *lippi* sau *lipii*. Atenție la diacritice: lipi (verb), dar lipii (pluralul substantivului lipie).