sfârcâi - definiție, sinonime, exemple

DEX › sfârcâi

sfârcâiverb

sfâr-câi

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate un sunet ascuțit și prelung, ca un fluierat sau un scârțâit, mai ales despre păsări sau insecte.

„Greierii sfârâie în iarba înaltă."

verb intranzitiv

2A produce un zgomot subțire și țârâitor, ca al unei mașini sau al unui obiect în mișcare rapidă.

„Motorul sfârâie când pornește la rece."

Verb de conjugarea a IV-a. La persoana a 3-a singular: sfârâie. Participiu: sfârâit. Gerunziu: sfârâind.

tăcea liniști

a-i sfârâi urechile — a i se părea că aude un sunet continuu în urechi (tinitus) sau a bănui că cineva vorbește despre el.

Formă expresivă, probabil de origine onomatopeică, din rădăcina 'sfâr-' care imită un sunet ascuțit.

Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r' și cu 'â' la final: sfârcâi, nu 'sfârchâi' sau 'sfârkyi'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.